Sibienii au venit de pe plajă și au fost egalii echipei lui Levi, chiar dacă în urmă cu trei ani nu existau în fotbalul mare. „Jucam pe terenuri pe care acum se cultivă porumb”, își amintesc oamenii lui Alex Pelici.
Voința Sibiu amintește de Danemarca de la Euro ’92, cea mai surprinzătoare campioană a bătrânului continent. Majoritatea jucătorilor erau pe plajă în urmă cu o lună, dar și-au întrerupt vacanța pentru cea mai prolifică vară din istoria echipei. „Eram în Spania, pe plajă, când am aflat că trebuie să jucăm baraj pentru Liga I. Mi se părea o glumă la început, mai ales că înaintea ultimei etape a ligii secunde toți credeau că o să le dăm meciul celor de la ACU pentru ca ei să se salveze.
Am avut însă o discuție între noi și am zis că trebuie să rămânem serioși și să tragem să rămânem pe locul 4. Iată că dacă am fost corecți am fost și recompensați”, își amintește „căpitanul” Nicolae Grigore, singurul jucător din lotul Voinței care a jucat pentru „verzi” în toate eșaloanele.
„Sunt aici din liga a IV-a. Am jucat pe terenuri pe care acum se pune porumb. N-am crezut că vom ajunge în Liga I, chiar dacă domnul Hămbășan era ambițios de la început. Era destul de ireal să ne gândim atunci la Liga I”, povestește fotbalistul de 36 de ani, care mai are o dorință legată de Voința: „Să nu fim pasageri în Liga I”.
În ceea ce privește meciul de debut în prima ligă, Grigore, care a mai jucat contra Stelei în prima divizie în 2000, când era legitimat la Gaz Metan Mediaș, este franc. „Erau mult mai puternici atunci. Aveau jucători foarte buni. Acum nu mai e echipa care a fost”, crede Grigore.
„Așteptarea a fost lungă, dar a meritat. Era ireal să visez la Liga I atunci când eram în liga județeană. Voința ar trebui să fie un exemplu pentru mulți”, Nicolae Grigore, căpitan Voința Sibiu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER